Jurnalul unui depresiv ep1


A trecut un an si 3 luni de cand usa s-a trantit in urma mea la Rol.

Un an de tratamente fara efect, insa cu efecte adverse oribile. 5 luni de plans incontinuu, fara apa, fara mancare, fara sa ma pot ridica din pat. Si o multime de crize de panica – fara numar, cum zic manelistii. Au trecut si cateva sedinte de terapie, multe analize dureroase si o internare la Spitalul 9.

De un an si 3 luni singurul lucru pe care mi-l doresc cu adevarat este sa ma culc si sa nu ma mai trezesc niciodata. Da, adica sa mor. Mai precis, sa ma omor. Ce m-a oprit pana acum? Teama de esec: nu vreau sa raman o povara pentru mama, o leguma aruncata dintr-un pat de spital in altul, care vede si aude, dar nu poate reactiona.

Nu ca acum sunt departe de starea asta: nu simt nimic, doar durere. Cu greu reusesc sa mananc, iar alte activitati sunt adevarate excursii pe Everest. De exemplu, mersul la piata.

De un an si 3 luni il visez mereu pe criminalul meu, Iulian Andrei, cel care este la fel de las ca si mine – nu a avut curajul sa ma omoare cu adevarat, lovindu-ma cu o piatra in cap, asa cum a facut de multe ori in tinerete. Mi-a omorat sufletul, spiritul, tot ceea ce reprezentam eu si mi-a ;asat un corp lipsit de viata. EU am ramas acolo, pe scaunul meu de la Rol, in biroul nostru mic, care mereu mirosea a parfum, tigari si mancare buna. Ce a iesit pe usa pe 3 septembrie este un zombie fara pofta de a trai, care nu reuseste sa isi mai gaseasca ratiunea de a fi si locul in lume.

Poate de la tratamentele pe care le fac, poate de la altceva, corpul meu miroase oribil. Indiferent cat m-as spala tot simt un miros gretos, de… mort, pana la urma. O data, innebunita de duhoarea pe care o simteam, desi eram la dus, am luat peria de sarma pentru covoare si m-am frecat cu ea, in speranta de a scapa de mirosul oribil. Nu am scapat de miros, insa am ramas cu rani din care curgea sange. Unele nu s-au mai vindecat, iar altele au lasat cicatrici.Daca tot a venit vorba despre corpul meu, inca se mai vad “vanataile de la Rol” – semnele care le-am capatat cand mi s-a facut rau, pe vremea cand eram la servici. O asistenta a incercat sa imi puna o perfuzie si nu a reusit defel. Ca urmare, am la ambele brate vanatai pe vene, cu o vechime de un an si 3 luni.

Si daca tot a venit vorba de corpul meu, m-am ingrasat 11 kg – ca fapt divers, atat s-a ingrasat mama cand a fost gravida cu mine. Eu am capatat suncile de la dieta bazata exclusiv pe anti-depresive si narcotice, fara sa pun in gura altceva decat apa, atunci cand luam pastilele.

Am mentionat stagiul de la Nr. 9: la toate consultatiile m-au intrebat medicii despre tendintele de suicid. Ce a fost interesant a fost ca ma intrebau cum as face-o, isi notau si apoi spuneau “Bine”. Se vede treaba ca faceau sondaje de opinie printre astia ca mine, care vor sa-si incheie treburile cu viata.

Mai sunt o multime de lucuri de spus, desi nu am facut nimic in acel an de cand am fost condusa ca un prizonier catre usa.

Insa azi mai spun un singur lucru: i-am vazut pe calaii mei de mai multe ori in ultimele 3 luni. Nu, Dl Mihai nu a avut nici un cuvant de spus in faptele care au dus la arucarea mea in strada. Dar atunci cand l-am vazut in trafic, in masina lui mare si neagra cu numar “ROL” am simtit singurul lucru pe care il simt de un an incoace: durere. Un pumnal greoi care imi intra in inima si coboara spre stomac, oprinduse in coloana. Si ramane acolo, sufocandu-ma, timp de mai multe zile.

Asta simt si cand trec pe langa Dacia 70, asta simt si cand ma trezesc si realizez ca nu ma aflu intr-un cosmar care se va termina. Asta am simtit si cand am trecut pe langa servici si am vazut luminile aprinse la ora 23. Stiam cine este inauntru…

Categories: Life.Dot. | Tags: , , | Leave a comment

Post navigation

Da-i cu parerea

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

ultimatemindsettoday

A great WordPress.com site

Psychoz

Home To The Slightly Derailed

Out of Routine

TiNeReTe, RiTm, PaSiUnE, MuZiCa, CuLoArE

The Wrapunzel Blog

Inspire Happiness With the Art of Hair Wrapping

Bridechilla Blog

Be the Chill I

Blue Line

Travel to Link the World

MuseBoxx

Space to Create

Grady P Brown - Author

Superheroes - Autism - Fantasy - Science Fiction

StyleCaster

Style News and Trends

%d bloggers like this: